Gardul electric şi tragicomedia alternativă

România asta frumoasă e o ţară in care un avion îţi poate călca patrupedul (mâţă, câine, cal, soţ beat) la aterizarea pe o pistă neîngrădită, e  o ţară în care încă se fură, dar totuşi o ţară în care un producător de gard electric falimentează subit din lipsă de comenzi.

Altfel stă treaba cu cei cinci artişti români reuniţi sub titulatura „Electric Fence” (adica „Gard Electric” pentru cititorii de limbă română) cărora le-am ascultat ieri noua compoziţie la Radio Guerilla.

Trupa există din 2005, şi-a mai ajustat între timp componenţa şi activează sub titulatura „Electric Fence” de anul trecut, având deja un antecedent  de „number one” cu hitul „I’m the Biggest Star” difuzat în demenţă de Guerilla. Eu îi urmăresc mai demult şi mă pot lăuda că i-am văzut prestând live la Hand to Hand Art & Music Marathon în Bucureşti de unde am şi nişte fotografii.

Componenţa:  Elena Vasile (voce); David Ciente (clape); Ovidiu Condrea (baterie); Vlad Todor (bas); Ştefan Constantinescu (chitară).

Locaţia: Capitală.

Site (şi sursă de documentare):  http://www.myspace.com/electricfenceculture

Electric Fence live in Bucharest 28 May 2010. Photo: Europioneza

Noua compoziţie de top se cheamă „Stressless” (pe asta n-o mai traduc!) şi sună al naibii de bine. E uşoară, modernă, chiar fredonabilă, iar genul s-ar numi probabil rock alternativ. Eticheta contează mai puţin, însă satira textului foarte actual loveşte în plin. Nu e de comentat, e de ascultat, de înţeles şi de zâmbit amar pentru că va fi la fel de actual şi pentru nepoţii nepoţilor noştri.

V-o recomand cu căldură!